Schimbare adresa blog

Am mutat tot conținutul pe noul blog Petale Violet ! 

Ardere

Cuvânt esenţial
purtat de gând loial
devine cristale
în rostogol la vale
din creştet spre poale
prin lumi abisale

Cristalele sfinte
pătrunse în minte
sublim o cuprinde,
apoi o surprinde
cu pura candoare
de albă culoare.

Divina cântare
coboară din zare
se scurge în casă
prin inimă lasă
curată credinţă
în Una Fiinţă

Iar Sfânta Treime
din clipele prime,
pe suflet cuprinde,
iubirea aprinde
să ardă păcate
din lumi adunate.

Lacrimile Terrei

Curge ploaia mocăneşte,
picurul alean doineşte,
vine-n lume prin arteră,
lumii-n lacrimă se-oferă,
spală urmă de himeră.

Terra lacrima îşi scurge
către forţele demiurge,
cere graţia Divină,
lumea iarăşi să devină
care-a fost, fără de vină.

Lacrima din ploaia dulce
Puru-n sânu-i să o culce
iart-o Doamne de păcate,
lumea, Tu s-o ai în pază,
viaţa ei, să-i fie oază.

Ploaie de primăvară

Picuri mari un nour cerne,
Ploaia liniştit s-aşterne
Peste deal, peste câmpie,
Multora hrană să fie.

Bate vântul cu blândeţe,
Verdele să îl răsfeţe
De-i prin haturi, de-i prin vie,
Înspre coacere-l îmbie.

Briza-n lan vrea să se joace,
Valuri, valuri, grâul face,
Ploaia curge, spicul scaldă
Să se coacă-n vara caldă.

Lacrimi pe-nsetatul oftat

Vântul turbat aleargă nori cenuşi
obligându-i să cucerească zarea,
iar norii, scot ghiarele şi scrijelesc cerul,
desenând săgeţi albastre în toate direcţiile.

Pomii, în rădăcini abia se mai ţin,
căci crengile ameţite se-nchină
în faţa vântului întunecat,
un urlet de groază scârţie văzduhul.

În grotă adâncă m-ascund,
să nu mă-ncovoaie vântul,
fiinţa mea un tremur este,
nu ştiu dacă de frig, sau frică.

Aud cerul cum se cutremură
şi-ncep să vorbesc necontrolat,
mă rog şi cruce îmi fac,
poate, poate ploaia se-opreşte.

Norii se-opresc, nedumeriţi mă privesc,
apoi se rostogolesc mai departe,
tot mai departe, au mult de umblat,
de turnat lacrimi pe-nsetatul oftat.

Tăcuţii paşi

Tăcuţii paşi
se-abat
printre mormintele
etichetate
absorb durerile
clepsidrei
prin negru luciu
pana unui corb.

Mirări înfrigurate
scapă
înceţoşatul gând
pe tărâm arid
din cimitir uitat.

Văzduhul
spiralează
miresme florale
adormind visele
pe aripi frânte.

Nemiloasa sete
cuprinde
pierdutele cuvinte…

Pe fir de clipe

Astru alb
pe cer albastru
dinspre încolţit de ziuă
lunecă
pe fir de clipe
spre-adunare de luceferi
risipind
prin sclipiri
unde cu ecouri
de lumini


dar trece
scriind vise
într-o carte