Câmpii şi dealuri se perindă-n privire
prin chenar de sticlă în trecut rătăcesc,
amintiri ţesute de timp în iubire
rugătoare mă-mbie, le reîntregesc,
iar timpul se leagănă în murmur de tren,
şoptit mă recheamă drumul spre nicăieri,
plutind visătoare pe acelaşi refren,
îmi caut speranţa coborâtă din ieri,
zămislită-n vise dinspre caldele veri,
se-ascunde în ceaţă, uitarea o cerne
şi fulgii valsează printre reci adieri,
în timp şi prin vise nea grea se aşterne.
8.01.2010
