Curge ploaia mocăneşte,
picurul alean doineşte,
vine-n lume prin arteră,
lumii-n lacrimă se-oferă,
spală urmă de himeră.
Terra lacrima îşi scurge
către forţele demiurge,
cere graţia Divină,
lumea iarăşi să devină
care-a fost, fără de vină.
Lacrima din ploaia dulce
Puru-n sânu-i să o culce
iart-o Doamne de păcate,
lumea, Tu s-o ai în pază,
viaţa ei, să-i fie oază.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu