Scormonesc în ninsoare

Gândul viscoleşte
ninsoarea din mine,
sperând să te vadă.

Mă umple şi rece
sub pătura caldă
se-ngroapă în sine.

Din lacrimi
în lacrimi încolţeşte,
spre ziua de soare.

Ochii-mi scormonesc
s-oglindească
aceeaşi candoare.