Metamorfoză

Din zare, tainic
s-apropie cânt,
e doina de dor
plutind pe covor
de gânduri blajine.

Cu drag o ascult
şi-n stih de iubire
împletesc un şirag,
să-mi fie grăire
cu cine mi-e drag.

În şiragul de perle
pun chemările tale
pentru dor lecuire,
iar în clipe astrale
cărare să-mi fie.

Din triluri de mierle
de tine vrăjite,
veşminte îmi fac,
pentru tine iubite
în cânt mă prefac.

Elena Păduraru
2008. 08. 22

Copacul meu

Copacul meu,
de ramuri prea multe
uscate, rănite
sau, cu frunze căzute
prin toamna cea grea,
păşeşte molcom pe cărare
şi urcă încet, potolit
pe coamă de munte,
lăsând ici-colea
urme mărunte.

De rece ploaie şi vânt
multe frunze au căzut,
hrană să fie
pentru mama-pământ,
şi rădăcini au albit
dar, mai au de vorbit
şoapte dulci de sorbit,
da, mai au de trăit.

Nu ştie copacul,
câte clipe s-au scurs
şi nici cât mai e de primit,
priveşte-napoi, nemulţumit,
ar vrea să se-ntoarcă
în crâng luminos
dar, drumul s-a şters
şi timpu-i spinos,
el merge-nainte,
tăcut şi cuminte.

În toamna grea,
copacul ferm,
uscăturile-şi taie
şi pleacă prin ploaie
de toamnă târzie,
printr-o nouă fereastră
spre-o clipă senină, albastră.

Elena Păduraru
20. 08. 2008.

Prin fir de dor

M-ai căutat prin ape,
în căuş de cuvinte
m-ai ridicat spre cer,
mi-ai atins pleoapele
cu sărutul de stele
pătruzând şiret
în visele mele.

M-ai căutat în noapte,
cu ochii m-ai alintat
în a dorului şoaptă,
cu zâmbet de lună
m-ai îmbrăcat blând
în veşmânt diafan
de iubire tăcută.

Din spuma viselor stinse
m-am ridicat din nou,
în frumosul tău trup
am revenit subtil
şi m-am lipit
prin unduiri fierbinţi
de inima ta.

Priveşte-n oglindă,
nu eşti tu, nu sunt eu,
suntem doar noi
în destinul nescris,
uniţi prin fir de dor
de veşnice vise,
din căuşul iubirii.

11. 08. 2008.

IUBIRE

Iubire este-n parfum de flori
şi-n evantaiul lor de culori,
ce-n inimă subtil cuvântă
când, privirile ţi le-ncântă.

Iubire e-n tril de cântători,
înălţat până spre cer în zori,
e-n cântul râului, din aval
spre mare curgând val după val.

Iubire e-n şoaptele nopţii
când, inimile zâmbesc sorţii
în subtilul dans în spirale,
pe ritmuri calde ancestrale.

Iubire e-n zâmbet de copil
ce, stă la maica-n braţe docil
şi-n glas de mamă poposeşte,
de-al ei copil când îţi vorbeşte.

Iubire pretutindeni găseşti,
s-o iei şi apoi, s-o dăruieşti
celor ce-n viaţă îi întâlneşti,
destinul vieţii, tu, să-mplineşti.

Elena Păduraru
9.08.2008

Iubirea

Iubirea,
e-n parfum de flori
când pătrunde-n trup
prin fire de chemări,
e-n evantaiul de culori
ce-ţi trimit sclipirile
îmbătând privirile..

Iubirea,
e-n tril de cântători
în zori-nălţat spre cer,
e-n cântul râului
ce curge val după val,
spălând clipe amare,
din aval până la mare.

Iubirea
e-n poezia nopţii
când două inimi
zâmbind sorţii,
prin subtilul dans de spirale
se ridică-n planuri astrale.

Iubirea
e-n zâmbet de copil,
în braţe la maica sa
el stând docil,
şi-n glas de mamă poposeşte
când, despre-al ei copil
ţie-ţi vorbeşte.

Iubirea,
în tot locu-o găseşti,
s-o iei şi apoi s-o dăruieşti
celor ce-n viaţă-i întâlneşti,
destinul vieţii tale,astfel,
deplin să-l împlineşti.

Elena Păduraru
07. 08. 2008.

S-au născut din cenuşă

Păsările,
prin pasărea phoenix,
s-au născut din cenuşă
şi pene şi-au pus
în straturi de onix.

Apoi, au zburat
prin sunet de stele,
ducând cu ele
poleite-n caldă lumină
şi visele mele.

Căldura lor,
a topit gheaţa în vatră,
lumina lor,
a gonit în abis
întuneric de piatră.

Iar cerul albastru,
zâmbeşte veşnic senin,
în cânt de privighetori
şi-n râs de copil,
topind negrul venin.

Şi icarii, din dreptul divin,
nu mai au aripi ceruite,
din nou pot să zboare
spre nemărginire
de clipe nebănuite.

Elena Păduraru
11. 04. 2008.

Urme-n nisip

Din necuprins,
în paşi mărunţi,
tu, omule, ai pornit
şi te-ai oprit
să poposeşti
pe astrul sfânt.
Pe-al său timp,
în paşi mărunţi,
o clipă ai trecut
şi-ai conturat
urme-n nisip...
Urmele,
la rândul lor,
în urma ta
vor poposi o clipă
şi-n urma lor
noi urme vor lăsa...
Iar, tu, neobosit
spre alt infinit
cu paşi mărunţi
vei drumeţi,
urme-n nisip
din nou, tu vei clădi...

Elena Păduraru
11. 04. 2008

Spre tainica stea

Am revenit
urcând în zbor
spre tainica stea
căci, cântul tău
iar m-a chemat
să rătăcesc spre ea.

Ajunsă sus
pe steaua noastră,
am poposit
iar, inima-mi nebună,
la zâmbetul de lună
dorită a tresărit.

Te simt
din nou cu mine,
îmi vălui, tu, simţirea
şi suflu-ţi
mă-nfierbântă
trezindu-mi amintirea.

Voi fi
în veci cu tine
spre cântul dimpreună,
în zborurile-mi line
prin viaţa
dorită să apună.

Se nalţă
cântul nostru
pe-a aripilor vise
sus, tot mai sus
acolo, unde,
Lumina ne promise.

30. 07. 2008

Sunt gândul uitat

Sunt gândul uitat,
născut
din spuma cuvintelor
plămădite de tine
sub luciul stelelor,
pe care-ntr-o zi
l-ai părăsit
şi te-ai pitit
dup-o amorfă piatră.

Timid şi trist,
gândul
în jur priveşte
sperând că te vede,
dar ceaţa-l orbeşte
cu roua clipelor
în lacrimi curgând
pe trupu-i de gând,
cu dalta din dor conturat.

Se topeşte subtil,
flămând
de-a ta hrană-cuvânt,
încet, încet,
îşi găteşte mormânt
printre luceferi cântând:
adio, iubire,
adio, cuvânt,
sunt doar un gând
adormit în mormânt.

2008.07.31

Bună seara, iubite,

Bună seara, iubite,
visătoare stau la fereastră
acolo, în micuţa casă,
izvorul nostru
de nebunatice vise,
aşteptându-te să vii
inima-mi dorită zâmbeşte
şi gândul spre tine pluteşte.

Bună seara, iubite,
te zăresc dormitând visător
pe steaua misit,
e steaua din colţul ferestrei,
ce-n sclipiri îmi trimite
săruturi şi scântei din priviri,
să-mi văluie trupul
în cămaşă de noapte
c-apoi, să-l odihnească
pe murmur de vise
aşternut în şoapte…

Noapte bună, iubite!

15.07.2008.

Parfumul sfânt

Plăsmuiam mică scrisoare
când, în gând deodat’ apare
înger din pure cristale
coborât din lumi astrale.

În gândul meu, venind şiret,
m-a adormit cu-n gest discret,
în tainic vis m-a-nvăluit
şi-n locul sfânt m-a cârmuit.

Plutind uşor spre Cel-de-Sus,
acolo, în genunchi m-am pus,
capul l-am plecat sfioasă,
sfatul Lui s-ascult pioasă.

Ce sfat mi-a dat, nu-l ştiu nicicum
dar, fericită sunt acum,
în inimă am sfânt-parfum
înmiresmând al vieţii drum.

2008-01-03, Adjud