Plăsmuiam mică scrisoare
când, în gând deodat’ apare
înger din pure cristale
coborât din lumi astrale.
În gândul meu, venind şiret,
m-a adormit cu-n gest discret,
în tainic vis m-a-nvăluit
şi-n locul sfânt m-a cârmuit.
Plutind uşor spre Cel-de-Sus,
acolo, în genunchi m-am pus,
capul l-am plecat sfioasă,
sfatul Lui s-ascult pioasă.
Ce sfat mi-a dat, nu-l ştiu nicicum
dar, fericită sunt acum,
în inimă am sfânt-parfum
înmiresmând al vieţii drum.
2008-01-03, Adjud
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu