M-ai căutat prin ape,
în căuş de cuvinte
m-ai ridicat spre cer,
mi-ai atins pleoapele
cu sărutul de stele
pătruzând şiret
în visele mele.
M-ai căutat în noapte,
cu ochii m-ai alintat
în a dorului şoaptă,
cu zâmbet de lună
m-ai îmbrăcat blând
în veşmânt diafan
de iubire tăcută.
Din spuma viselor stinse
m-am ridicat din nou,
în frumosul tău trup
am revenit subtil
şi m-am lipit
prin unduiri fierbinţi
de inima ta.
Priveşte-n oglindă,
nu eşti tu, nu sunt eu,
suntem doar noi
în destinul nescris,
uniţi prin fir de dor
de veşnice vise,
din căuşul iubirii.
11. 08. 2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu