Lipa, lipa spre bunica
Se îndreaptă mărunţica,
Ochi albaştrii, creaţă toată,
Mărunţica e nepoată.
Mai departe, în ogradă,
Azorică dă din coadă,
Scheunând a bucurie
C-a venit mica nurlie.
Când ajunge la bunica,
Ea mulgea blânda Junica…
Fuga la bucătărie
Să ia cana albăstrie.
Apoi, iară la bunica,
Să-i dea lapte lui peltica,
Fuga-şi face bună nadă
Să-i dea bunul pâine caldă.
Ochi-i strălucesc la soare
În albastra lor culoare,
Apoi, stand pe o băncuţă
Tot privind la bunicuţă,
Cugetă dulcea copilă:
“Voi fi mare, pe o filă,
Voi desena pe-a mei bunici
Cu-a lor grijă pentru cei mici.”
01.08.2011
2 comentarii:
Frumos. Mă bucur să te citesc.
Nu sunt eu chiar ... mărunţică, aş spune mai mult bunică. Dar, în versu-ţi pus pe joacă, m-am simţit a fi bondoacă...
Mi-a plăcut, Elena!
Trimiteți un comentariu